Best friend?

Deci bănuiesc că toţi avem acel cel mai bun prieten cu care putem să vorbim orice, să facem orice şi cel mai important, în preajma căruia nu ne este ruşine să ne comportăm ca nişte copii retardaţi care văd pentru prima dată o bomboană.

Şi nu este nici o problemă în chestia asta. Sincer. Problemele apar însă, atunci când acest cel mai bun prieten este bolnav, sau este plecat pentru o perioadă de timp din oraş şi tu stai. Şi stai. Şi mori ca un peşte pe uscat încercând să nu pari a fi un forever alone. Şi ce faci atunci?

Răspunsul la ceastă întrebare este simplu. Încerci ca şi ultimul om de pe Pământ să socializei. Să zicem că de cele mai mute ori îţi iese oarecum chestia asta. Apoi, ceva super, mega "TARE" se întmplă şi ce faci? La cine mergi să îi spui? Începi să te simţi ca şi un leu născut şi crecut la grădina zoo care se trezeşte dintr-o dată în mijlocul junglei. Adică sunt sigură că tot cheful ţi se risipeşte aşa dintr-o dată şi ai vrea să faci o magie şi să îţi apară prietenul şi să fiţi iar, din nou în "lumea voastra plină de magie" unde există Unicorni şi jocurile video se întâplă în viaţa reală sau mai ştiu eu ce...

Oricum, uneori este bine să îţi faci prieteni noi chiar dacă poate de cele mai multe ori nu îţi place (sau poate că da?...). Nu ştiu. Este bine să ai prieteni care să şti că îţi sunt alături şi care te ajută atunci când ai nevoie fie şi de un sfat. Prieteni de care nu vrei să te dezlipeşti. Prieteni pe care şti că o să îi ai şi atunci când o să ai 70 de ani şi cu care o să poţi să fi tu însuti şi atunci. 

Deci, dacă prietenul tău cel mai bun nu este în oraş acum înseamnă că ăsta este un semn. Mergi afară şi socializează! Sau cel puţin încearcă. :)) 

                                                                                                                            -To all the cool kids. R-

DA

    Învaţă să spui DA!

Ok, deci te afli într-o situaţie de "criză". De exemplu, eşi invitat/invitată de un grup de prieteni să mergeţi toţi (...habar nu am unde...). Ideea princilapă este că dacă ai accepta invitaţia ai ieşi din zona ta de comfort. Începi să te gândeşti la ce s-ar putea întâmpla acolo. Adică, de la început ţi s-a spus CLAR că o să se întâmple o groază de chestii pe care tu poate nu le-ai mai făcut înainte sau de care posibil (şi am spus posibil) îţi este frică. Cum ai reacţiona? Ce ar spune prietenii tăi despre tine? Dacă or să înceapă să vorbească urât despre tine? Şi tot aşa...Apoi, ce alegi?! O săptămână petrecută acasă în faţa calculatorului sau o săptămână petrecută alături de prietenii tăi? Oricum stai liniştit, dacă sunt prietenii tăi cu adevărat nu o să te oblige să faci lucruri care ţie îţi displac. Poate chiar or să te ajute să treci peste ele...

În primul rând încearcă să nu gândeşti prea mult. Dacă inima îţi spune că vrei să mergi, MERGI ! (şi ştiu că sună siropos, dar cam aşa este)  De obicei răspunsl care îţi vine primul în cap acela este cel pe care îl cauţi. Nu te gândi la ce s-ar întâmpla dacă...? 

Spune DA noilor provocai şi nu ai să regreţi! Ai să descoperi lucruri noi care poate iţi plac şi de care habar nu aveai că sunt atat de interesante şi pe langă asta după ce totul o să se termine o sa stai şi o sa fi

Deci de acum în colo spune DA noilor provocări care îţi ies în cale şi o să vezi cât de bine o să fie! :)

-To all the cool kids. R-

Salut!

Roxy aici.

Îmi pare bine de cunoştinţă!

Pe scurt, acest blog este dedicat tuturor adolescenţilor dar, cel mai important celor cărora nu ne este frică să rămânem noi înşine atunci când toţi sunt împotriva a ce suntem noi de fapt.